"Departe, cine stie în ce oras ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –
Departe ... cine stie în ce oras ploios ...
Cu fruntea sprijinita pe degetele pale
În ochii tai, straino, aduni melancolie
Rasfrângi tristeti de toamna în lacrimile tale –
Cum stai asa ... cu fruntea în degetele pale ...
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate
Cântând întristatoarea si vaga-i melodie,
În jurul meu s-asterne pustiu ... singuratatea –
Afara ploua ... ploua ... si vântul toamnei bate ...
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurata ce calea ne-o desparte –
Si ma gândesc la tine, frumoaso de departe ...
În sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare
Si golul din odaie se-mprastie în mine.
Durerea ta, straino, pustiul tau ma doare –
Si-n sufletu-mi coboara tristeti sfâsietoare ...
Si-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi si tu, ca mine, urzind un vis frumos –
Departe, cine stie în ce oras ploios !..."
Despre mine
- Prin nopti tacute
- "Este în mine atîta confuzie, zăpăceală şi haos, încît nu ştiu cum un suflet omenesc poate să le suporte. Tot ce vreţi găsiţi în mine, absolut tot. Sînt o fiinţă rămasă de la începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat şi în care haosul iniţial îşi joacă încă nebunia şi învolburarea lui. Eu sînt contradicţia absolută, paroxismul antinomiilor şi limita încordărilor; în mine totul e posibil, căci eu sînt omul care voi rîde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi rîde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi." Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993.
joi, noiembrie 05, 2009
Victor Eftimiu - Departe, cine stie...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)










0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu